Amintirea sufletului

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
125 Vizualizari
Amintirea sufletului

sufletul, e-n trup ca-ntr-o-nchisoare brută,
ființă ce nu moare, cuminte și tăcută,
ca frunza tremurândă ea stă în așteptare,
în trupul ce se naște și-n iarna vieții moare.

În chin, a vieții roată se învârte-n devenire,
precum străpunge noaptea un strigăt de iubire,
doar sufletul se scurge-n izvor primordial,
că prizonier în trup, speranța-i e-n zadar!

trupul mort se pierde-n chimia ancestrală,
sufletul, se duce lăsând carcasa goală,
trupul putrezește încet, într-un mormânt,
doar sufletul rămâne, rătăcitor și sfânt!

dar tot va auzi acea dulce chemare
și-n el se va trezi o blândă amintire,
din vremea când era ca frunza-n așteptare,
din infinit să-audă un strigăt de iubire!
Posteaza comentariu
Sponsori