Antract

Autor : CinnamonStardust
CinnamonStardust
257 Vizualizari
E linişte, pustiu, în teatrul obosit…

Cortina somnoroasă se sprijină-n pereţi,

Iar scena geme sub paşi furişaţi.

Sala e goală, cu scaune-n rând,

I-aprins-o lumină,

Mai zboară un gând.

Pereţii-şi vorbesc amintirile spectacolelor cu dor,

Cortina ar cădea, e moartă de somn…

Un scaun oftează înţepenit în podea,

E numărul şase de catifea.

Arlechinul trist plânge pe el şi pe teatru:

-Unde-s actorii?! Teatrul e altul…

Dar uite-o scânteie!

Lumini! Aplauze! Muzică!

În mijlocul scenei zace personajul principal

Învăluit în fum diafan…

El este Teatrul, întins la pământ

În lumea în care arlechinii nu râd.
Posteaza comentariu
Creatii ale aceluiasi autor
Sponsori