ARHETIPUL

Autor : Octav
Octav
179 Vizualizari
Din taine ce sunt prea ascunse
ca om să poată prinde-n minte,
când timp și spațiu nu arată
dualități în lumi desprinse
(căci lumea nu era afară
ci-n nerostitele-I Cuvinte),
un arhetip se naște-n Gându-I
având model în urma Lui,
ce-n existența-anterioară
s-a copt în jarul Absolutului.
Și Gândul, ce ne e Părinte,
Cuvântul va elibera
ș-un sunet ce-n condens se-ntinde
un univers va ordona.
Și universul este „Omul”;
un arhetip la rândul lui
ce în micimea-i emanată
priviri cu dor își va sui.
Da-n măreția lui coboară
și lanțuri va-mbrăca cu rândul
până ce pe Pământ ajunge
unde își va găsi mormântul.
Din tainicele-i mădulare,
nu Om,
ci omenire naște,
urmând în sine arhetipul
ce numai Cel din vârf cunoaște!
Și pe a scării ierarhie,
având deasupra ideal,
noi, temerari oameni de glie,
prin truda noastră de mărire
alt „Om” ajungem în final...
Ce iarăși arhetip devine,
după o noapte-n frământări,
căci el este de-acuma coptul
ce pentru mâine dă urmări.
Posteaza comentariu
Sponsori