Atâtea măști căzute

Autor : Agafia Dragan
Agafia Dragan
51 Vizualizari
Atâtea măști căzute înăbușă chemări
și mușc atunci din noaptea
încremenită-n mine
și sufocarea crește…
Am să deschid fereastra,
să-mi culeagă toamna
regretele uscate.
Nu vezi cum se agață
cu atâta încleștare
și iadul îndoielii cum face și desface
distanța dintre noi,
de nu pot defini speranța de himere
și fiecare pas, de-l vrut-am înainte
mă duce înapoi,
să îmi culeg din urmă
neliniști și noroi?
Nu vreau o altă față
sub tăinuiri să aflu
și nu mai am putere hăţişul să-l croiesc.
Posteaza comentariu
Sponsori