Atâtea măști căzute

Autor : Agafia Dragan
Agafia Dragan
42 Vizualizari
Atâtea măști căzute
zădărnicesc chemări
și mușc atunci din noaptea
încremenită-n mine
și sufocarea crește…
Am să deschid fereastra,
să-mi culeagă toamna
căințele uscate.
Nu vezi cum se agață
cu atâta încleștare
și iadul îndoielii cum face și desface
în dimensiuni mărunte
distanță dintre noi,
de nu pot defini speranța de himere
și fiecare pas, de-l vrut-am înainte
mă duce înapoi,
să îmi culeg din urmă neliniști și noroi?
Nu vreau o altă față sub tainuiri să aflu
și nu mai am putere o breșă să-mi croiesc.
Ești tu…
sau chipul măsluit?
Posteaza comentariu
Sponsori