Atingerea

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
131 Vizualizari
Atingerea

un strop de gând se pierde-n zare,
precum un val cuprins de mare,
e-un gând de dor, venit din astre
pe-ntinsul mărilor albastre,
de pe-o planetă neștiută,
printre alte mii pierdută,
care străbate universul,
poetului să-i fie versul.

vine cu vântul, de departe,
foșnind prin frunzele uscate,
și se-așează-apoi, încet,
pe-o tâmplă albă, de poet!

poetul, fără să știe,
singur, în trista lui odaie,
ia pana, desface-o foaie
și, plin de dor, începe-a scrie!

ușor, poemul prinde viață,
se duce seara, noaptea vine,
din versuri se aud suspine
și, se face dimineață.

stins, pâlpâie lumânarea,
poetu-și termină lucrarea,
dormind cu tâmpla pe poem,
din sufletu-i ca un blestem,
un gând de dor străbate zarea,
pe-ntinsul mărilor albastre
și se pierde, printre astre!
Posteaza comentariu
Sponsori