Aviditatea , de-a trăii !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
178 Vizualizari
În zorii imprevizibilului, îmi nasc tulpina nevăzută a vieții...
Și-mi contopesc ființa –n, deșertul moleculelor electricității.
Răsar din ciclitatea deșerturilor, îngropate –n tripleții celulei
Și-aspir la existența umană, în adîncul mutabilității erei!

Cînd fiecare răsărit molecular, ramificat în undele luminii...
Va răscolii deșertul orbit, pe culmea neputinței și-a rușinii
O singură fîntînă v-a înseta era, de cristalinul fir al inimii!
De dincolo, de haosul celulelor, se-adapă umanul lumii!

Suflu în văpaia deșertului, cu –al fluturilor înviați din abisuri...
Și răstorn clepsidra otrăvită, însetînd sufletele de adevăruri!
Adînc, răsuflu în vîrtejul existenței, cu speranța în răsărituri...
La fiecare pas și gînd, devin omul ce luminează din dureri!

Îmi nasc din deșertăciunea suferințelor, un dans curtenitor..
Alung, din ritualul răului, gîndul căderilor, așa necruțător
Și –n revărsarea furtunilor, adap dorința divinităților
Spre –oglinda anotimpului, dozat la clipa vindecărilor!

Cu fiecare pas, brodez lent, pelerina timpului dreptăților...
Încet, răsuflu din rostirea vîntului, clepsidra orizonturilor.
Avidă de a trăii, dansez în armura vieții și a iertărilor
Iar la fiecare flux al inimii, vibrează ritmul omeniilor!

(19 Februarie 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori