Belșugul revederii . . .

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
78 Vizualizari
La ceas de seară cînd geana viselor, aduce pe umerii speranței clipelor...
Acea credință revărsată, precum pocalul vărsătorului, dăruit semenilor
Umanitatea fluturilor, răvășește zburdalnic șuvițele vopsite ale împlinirii ființei!
Oh, tandră rugăciune se-nclină spre bolta fluturilor ce-așteaptă, îndeplinirea Dorinței!

La ceas de răsărit –apus, cînd geana tăcerilor îmbrățișează oda răspunsurilor...
Pe umerii deznădejdii, acea lacrimă cristalină precum zefirul divin, dăruit
harurilor -
Coboară în adîncul luminii, binecuvîntînd: Învierea mugurilor primăverii!
Sprijiniți de stînca demnității, stolul fluturilor rînduiesc belșugul revederii!



La ceas de amurg al fluturilor sărutați, cînd revărsarea ființei este –n reverie
Înclină nobilul salut, spre puntea clipelor astrale, al tainei orhideei –n feerie!
Roiesc în jurul recidivării dragostei, licuricii speranțelor sălășluite în bucurie...
Oh, tandră rugăciune așterni ninsoarea mugurilor renăscuți, dintr-o făclie!

(11 - 18 August 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori