Belșugul rugăciunii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
159 Vizualizari
Pe aripa credinței, un campion își strigă în sine, durerea destinului infinit

Cînd toți muritorii, devenim copacii puerili, înlănțuiti în axa clipei de rănit...

Tu, eu, noi rămînem tăcuți, la pervazul unei rugăciuni izbite de zidul unui

izgonit!

Așa suntem, pe acest pămînt al unei făgăduinți, soldați ai erei luminii iubind

, doar tăinuit!

Pe aripa loialității, mor în mine umilințele, și Învie Iubirea erei aprilului.

Cînd Cartea Vieții, răsare pe umerii dalbei orhidee, deja eroul războiului...

Afundă răsuflarea -și în pergamentul clipei, pe –al filei line a șeptarului!

Rămîi, lîngă mine să admiri renașterea erei copiilor luminii, a curajului!

Pe aripile zefirului, ne căutăm Învierea cu-n singur stol al spirometriei

Cînd dincolo de moartea demnității, ne rămîne doar lupta omeniei!

Rămîi, mă întreabă clepsidra nemiloasă, a iadului în oda suferinței?

Nu, admiră te rog, cum închin rugăciunea loialității, doar credinței!

(3 Februarie 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori