Blânda lăcrămioară

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
101 Vizualizari
Cartea nopților albastre

blânda lăcrămioară!

-mi-aduc aminte, uneori,
când te privesc în zori de zori,
de vechii noștri dulci, fiori,
și-atunci, îmi revine, vie,
acea dulce amintire,
că noi, în copilărie,
simțeam deja dulcea iubire;
ne doream atât de mult
și trebuia de-atunci să-ascult!

că mă strigai, cu glas tăcut,
privindu-mă dulce și blând,
dar eu, voiam să mă ascund,
eram timid și prea copil,
simțeam doar o căldură mare
când tu, puneai în mine-o floare
și nu puteam să mai respir!

tu nu știi cât putea să doară
în mine, blânda lăcrămioară!
.....
-sunt umbra unui bocet trist,
ecou de lacrimă, rămas
când nu credeam că mai exist
strigând în tine, fără glas!

dar tu, ai rămas în mine
un dulce vis de primăvară,
tristă și grea amintire
ce nu a-ncetat să doară;
o, cât mi-ai lipsit, iubire!

tu nu știi cât putea să doară
în mine, blânda lăcrămioară!

te visam ca o nebună
te doream, cu-așa ardoare
că nu credeam c-o să rămână
vie în mine, blânda floare!

dar ai venit, o, dulce vis,
mi-ai auzit chemarea surdă
ce nici cer, nici Paradis,
nu păreau să mi-o audă!

numai tu, cu chipu-ți dulce
de-atunci, din copilărie,
amintirea-aceea vie
doar tu o puteai aduce!

în cea mai dulce-ngemănare
dintre razele de soare
și niște picături de rouă
pe-al iubirii sfânt altar,
tu, mi-ai dat o viață nouă
din floarea de mărgăritar!

din tot ce-a putut să doară
în anii ăștia fără tine,
din dragostea aceea veche,
tu, sufletul meu pereche
ai păstrat o lăcrămioară,
pe care mi-ai dat-o-n dar!

și știi cât putea să doară
în mine, blânda lăcrămioară!

eu de-acum, n-o să mai plâng,
mă voi bucura de tine
și să-ți dau, aș vrea să-ajung,
toate florile din mine!

că eu, am fost în tine floarea
pe care ți-am sădit-o eu,
și-ți mulțumesc, iubitul meu
că tu, mi-ai auzit chemarea!
Posteaza comentariu
Sponsori