Bunica

Autor : Lore
Lore
179 Vizualizari
Ea e fiinta care a avut grija de mine..
De cand eram o copila..
O persoana importanta..iubitoare..uneori sensibila..!
O persoana pe care mereu am sa o port in suflet..
Orice s-ar intampla…
Pentru ca ori de cate ori ma vede..ne vede..
Bucuria in ochii ei se citeste..
Si cu bratele deschise mereu ne primeste..
E persoana care mereu isi da seama de realitate..
Chiar daca a trecut prin multe..
Are puterea sa zambeasca..
Pe care chiar de incerci sa o minti, ea in voce, suflet te citeste..
Nu incerca sa o minti, sa te prefaci, dar nici sa o ingrijorezi..ca nu e bine..
Mai bine fii tu si spune-i adevaru..
E bunica care mereu cand aude ca te vei duce la ea..
Mereu vrea cu ceva bun sa te primeasca..
Iar cand in jurul mesei ne adunam..
De sarbatori si nu nu mai..uneori ea in plans izbucneste..
De fericire ca suntem cu totii la masa si cu drag ne priveste..
Si isi aminteste..ne facem sa ne amintim..
Ce vremuri erau odata!
E satul care cand ajungi in el..amintirile te napadesc..
….sunt multe case pustii..
In care singuratatea pluteste..
Iar uneori in poarta o batrana iti zambeste..
Batrana..oamenii care isi asteapta nepotii..rudeniile.
In speranta ca vor venii..
E singuratatea si batranetea care ii apasa..
Odata cu trecerea anilor..
…la cativa pasi distanta e casa strabunicii..
Care te face sa-ti amintesti..
Ce frumos era odata..
Cand erai copil..si in sura te jucai…cu vecinii..si cu cei apropiati..
Cand cu rudeniile in relatii mai bune erai..
Nu era ca si acuma cand doar din an in paste te intalnesti..
Era alta armonia, era mai multa veselia.
Acum dupa multi ani e doar tristetea..singuratatea..
Casele ramase pustii..care daca ar putea ar vorbii..
Despre ce fain era odata…
Cand de sarbatori..
Se intalnea lumea toata..si intindeau hore..
Nu era ca si acum cand lumea a uitat..
De veselia de odata iar grijiile si nevoile..
Si-au pus amprenta pe viata noastra toata.
Posteaza comentariu
Sponsori