Cînd vin să soarbă stelele lumină

Autor : Adelina Labic
Adelina Labic
131 Vizualizari
Ne căutăm în firele de iarbă,
Doi rătăciți din timpul dedemult
Îmi împletești din roua risipită salbă
Și-mi tot vorbești iar eu te tot ascult.

Din cer pogoară aurul subțire
Și jucăuș, ne mîngîe-n obraz
De-ți sunt mireasă eu, tu îmi ești mire-
Șoptește frunza fără de răgaz.

Suntem mai tineri decît ni se pare
Ba chiar copii cu basme la urechi
Cum curge apa-n clinchete la vale
Vor trece anii tot perechi-perechi.

Trec herghelii de cai, cu foc în plete
cu vîntu-n aripele ce nu au crescut
ei vin la apă, căci le este sete,
să bea argint din visul absolut.

Cad stele vechi, iar, noi, se vor aprinde,
Mai mari, mai longevive sau mai reci
Vor merge necuprinsul să-l colinde
Prin timp fără măsură, fără veci.

Ne căutăm din clipa cea divină
Am fost mai ieri aici, vom fi oricînd...
Cînd vin să soarbă stelele lumină
Tu îmi vorbești mereu, iar eu îți cînt.
Posteaza comentariu
Sponsori