Cățel abandonat

Autor : Antonia
Antonia
125 Vizualizari
Într-o zi ploioasă,
Pe o stradă întunecoasă
Într-un loc micuț,
Sta un cățeluș drăguț.

Era foarte supărat,
Căci stăpânul l-a abandonat.
Mergea pe la porți ore în şir,
Pentru a găsi un loc cât un fir.

Dar oamenii când îl vedeau,
Pe loc îl alungau.
Spunând că e câine periculos,
Pe când el era cât un os.

Amarnic suspinând,
Şi mâncare căutând,
Nu o să mai fie adoptat,
Căci e un cățel abandonat.
............................
Acest cățel abandonat,
Acest cățel înfometat,
Încă îşi caută un adăpost,
Ferit de ploaie, fulgere şi fără rost...

Acest cățel inocent,
De singurătate conştient
Visează la un bun proprietar
Însă aşa ceva mai întâlneşte rar.

Tot mergând şi iar mergând,
Dupa pisici şi el lătrând,
Se aşază la ale oamenilor picioare,
Cerând puțină afecțiune şi mâncare.

Unii, mâncare i-au dat,
Însă alții l-au alungat.
Unii, poze i-au făcut,
Şi pe laptop, ei le-au pus.

Acest cățel abandonat,
Acest cățel de soartă lăsat
Nu renunță, îşi caută adăpost,
Dar ştie că nu va fi fără rost.

După ani plouați de zile,
El s-a dus lângă azile,
Acolo e un bătrân orb, mohorât,
Pe care toată lumea l-a urât.

Văzând bătrânul, la mâna lui s-a dus,
Bătrânul l-a simțit, şi pe genunchi l-a pus.
În scurt timp, cei doi s-au împrietenit,
Atât de mult, încât nimeni şi nimic nu i-a despărțit.

Câinele nu a renunțat,
Iar acum, de la capăt, viața şi-a luat...

Universu-i infinit,
Stelele s-au înmiit,
Timpul trece, vine altul,
Dar nicidecum, nu cade al singurătății zarul.
Posteaza comentariu
Sponsori