Când pierzi vremea-n doi

Autor : Elena Tibrea
Elena Tibrea
288 Vizualizari
Auzi muzici care sună
în tăcutul străzii goale
paşi apropiaţi de umbra
ce se-adapă din izvoare
soarbe liniştea tăcerii
din sărutul pentru doi
nu că ne-am simţi departe
dar suntem singuri amândoi

Auzim în casa goală
de prin camere ecouri
voci din umbra unei vorbe
ce se lasă peste nouri
e tristeţea ce se-avântă
peste capete coboară
aplecănd pleoapa-n privire
de sub lacrima uşoară

Zgomotele liniştite
ce se-aud în paşi de doi
sunt ecouri însingurite
că suntem doar noi de noi
plânge timpul în amurg
şi se vaietă că trece
ne trezim nemângâiaţi
în dimineaţa foarte rece

Ochii cu privirea stearpă
au tăcerile color
vorbele spuse la timp
nu sunt singure, nu dor
ne petrecem singurirea
în mai mulţi şi laolaltă
dar si tristeţea-i amârată
nu e cum a fost odată
Posteaza comentariu
Sponsori