Candela Erei

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
67 Vizualizari
Se nasc brațele răsăritului, din fecundarea umanității prin absurdul hilar...

Adînc, răsuflăm sperînd la imnul comuniunii, înțelese doar prin dosar!

Cînd absența, devine brațul demnității, pas cu pas privim doar, barbar...

Cum haita hienelor, sfîșie ultimul ecou înălțat, spre - un hoinar!

Privește, dragul meu brav brad, cum viața se dăruie, gîndului amar

Strămut absența din mine în vid, cu –n singur zbor tăcerilor, în zadar...

Răstorn clepsidra vitraliu -lui, lăsînd marșul vulturilor, s-admire cu har!

Cînd Cartea Vieții, ne va deschide pagina adevărului prin calendar!

Aprinde răsăritule candela umanității, aprilul își plînge clipa vivacității...

Prin tînguirea clipelor, simțim spirometria luminii suave a demnității!

Nicicînd, brațele dăltuite în palma destinului n –au strigat singurătății...

Rămînem, bravule –mi brad să admirăm embrionul erei, dreptății!

(30 Decembrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori