CENTENARUL

Autor : Anca Crasneanu
Anca Crasneanu
669 Vizualizari
CENTENARUL

Magic vânt porneşte-n seara înstelată
Când pe uliţele goale pâlpâie un felinar,
Duios, când se aude dintr-o casă luminată
Cântec bun, şoptit de-un vrednic centenar.

A lui versuri clătinate, răsună-n noapte
Iar un cuc pribeag aţinteşte-a lui urechi,
Miscându-le armonios, şi pliscuind în şoapte
Nemuritor şi aprig …e cântul cel străvechi.

Duce vântul a lui mreje faşcinate
De armoniosul cânt ce-n noapte bate,
Prins în sunetul plăpând al acelui centenar
Când pe uliţa din sat s-a mai stins un felinar.

Din a cerului măreţie se-nfiripă iară
Norişori plăpânzi, din care cade o lacrima lunară,
Pătrunzând puternic şi trezind în noi mândria
Puternica-i candoare, făcând să cânte ciocarlia.

O linişte-nspăimântătoare se aşează peste sat
Când vuietul ritmat şi melancolic a încetat
Să străbată zarea-n lung şi-n lat, abia trezită,
S-a stins lumina în odaia cea vestită,

Lumina faimosului cânt ce duios răsună
Cânt bun din datină străbună,
S-a stins şi cel din urmă felinar
Cănd a încetat să cânte, cel mai faimos centenar.

30.08.2008
Posteaza comentariu
Sponsori