Cioburi intacte

Autor : Iudita Ecaterina
Iudita Ecaterina
79 Vizualizari
Aud cuvintele cum muşcă din carnea tăcerii aruncând
bucăţi sângerânde rămase printre colţi pe hârtia albită
la faţă de atâta cruzime.Rămân cuvintele uimite de
nedumerirea împrejurului cu formă alungită din care
sar scântei aprinzând secunda rămasă suspendată
între două timpuri.Perfidia îşi face loc printre două
urechi surde şi urlă anevoie prinzând slăbiciunea
mersului pe două picioare.E jale între două palme
împreunate în dezechilibrul durerii ce priveşte în spate
peste umăr.Şi corul paşilor pierduţi plâng drumul pietruit
ce se îngustează la buză când gura rămâne larg căscată.
Ce se mai poate pierde din goliciunea nimicului în hăul
traversat pe un fir nevăzut? Rămân doar bucăţi de întreg
ce plutesc invizibil pe partea stângă a dreptului căzut
în dizgraţie.Gura mută strigă la urechea surdă şi ecoul
se sparge de tâmplă.În învălmăşeala ce se dă de-a dura
printre spinii nepăsării cugetul îşi pune întrebări şi îşi dă
răspunsuri.Cine controlează haosul? Cine are tichet?
Cine întoarce mersul înainte?
Mă întorc la cuvinte şi le hrănesc, să-mi lase mie tăcerea.
Am un obraz drept....şi unul stâng....
Posteaza comentariu
Sponsori