Clepsidra fluturilor

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
48 Vizualizari
Gîndesc piesa anotimpului suferințelor, pe-un rug...
Ardem amîndoi, străini de sacrificiul prin care fug
Iubirile desăvîrșite-n tine, precum statuile avide
De –un trandafiriu omagiat, în arhive perfide!

Gîndim fiecare greșeală, mutînd durerea în vitralii
Dincolo de irișii dăltuiți –n mine, trasează anomalii...
Hexagonal, ochiul înfipt te-nstrăinează de credulii
Destinelor răpuse-n pîntecul, sculptat în travalii!

Gîndește-mă, ca pe-un pămînt reavăn ce sorb viața...
Dinăuntrul vulcanului, mă respiră suav, speranța
Cireșilor înmuguriți, în amurgul omagiat prin ața
Clepsidrelor îndosariate, ce lăcrimează cu prefața!

Ce pierdere Dumnezeule! Strigă-ne în suflete...
Cu-acea omenie, zăcînd cu spațiile pierdute
Mă muți, Doamne ca pe o piesă cu virtute!
Gîndesc la fiecare-mi pas, rănile nedorite!

Privesc la decorul fluturilor, iertînd călăii...
Adulmec, rănile sădite-n copacul –căii!
La ce folos, clepsidra fragilă a viețuirii?
Cînd noianul fluturilor, strigă-n dureri?


(1 Decembrie 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori