Clepsidra karmei

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
364 Vizualizari
Luminează-mi răsăritule, karma cea disprețuită
Alungată și-asuprită, îmi nasc visele din fluturi
Și mă sprijin pe brațul sorții, neștiind că sunt mințită
În exilul surd al vieții, doar izbînda-mi e în haruri!

Naște-mă lumin-a karmei, din al ceasului hotar
Să-mi cioplesc spartani cu sulițe, să grăiască amar...
În surgiunul aspru –al sorții, să răzbat în zbor de fluturi
Să mă nasc cu-apusul karmei, respirînd abrupte drumuri!

Luminează-mi karmă, timpul ce se zbate cu-amăgirea...
Și-mi alungă, și –mi oprește: pasul somnului, visarea
Să m-avînt pe calea spartanilor, roi de fluturi să pornească
Luminînd clepsidra căii, și durerea s-o oprească!

Naște-mă timpule, din clipa morții: neînfricată
Și –mi alină suferința, în clepsidra cea nedreaptă.
Lungă-i viața, dar amarul: îl cinstesc pe –un vas, mințită
Dar, surghiunul mă oprește și mă lasă pustiită!

Și mă nasc din a mea karmă, ca un cuib de fluturi
Luminează-mi harul, dramă, să mă dăruiesc cu scuturi.
Răsuflări pe minutar, și destine asuprite, să le –nduri...
Cînd amarul vis al morții, se visează de cu zori: în gînduri!

(9 August 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori