Clepsidra rogvaiv- ului !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
133 Vizualizari
Oprește-mă timpule anevoios, în brațele vîntului să respir....
Cu lacrima-mi ce arde, în crunta imunizare: să inspir!
Să –mi nasc din mutabilitatea difuză, harul să-l adap....
De dincolo de înlînțuirea vîntului: să-nving, să scap!

Prinde-mă de mînă, bravule brad și răsufl-un gînd...
S-ajung la fiecare răsărit, fluture –rogvaiv: înviind?
Șoptește-mi, - mai stai aici! Dăruiți adevărului, lin...
Surprind brațele- ți vînjoase, în juru-mi cu har divin!

Înclin cupola speranțelor, în dumbrava haiku-urilor...
Cînd pașii –mi trepidează, în tăcerea fluxurilor,
Adulmec mirosul fructelor căzute, în lumina luptelor...
Și-alerg clepsidra relativității, în vîrtejul adevărurilor!

Ascult doar fiorul vîntului, răzleț hrănește liniștea-mi....
Și-oprindu-mă –n noianul undelor comuniunii, pe chipul
Străveziu, se-adîncește-n răsuflările fecundate –n vremi!
Cuprinsă –n anotimpul demnității, rodește tulpina – curajul!

Să ne oprim, undă cristalină, în secunda zbaterii respirațiilor...
Și-n cromatica clepsidrei, s-adunăm bravule vînt, fluturilor
Aviditatea de-a trăii, în coconul spiralei, cu vidul vindecărilor!
Și-n rogvaiv-ul răsăritului, surprind mugurii curajului: luptelor!

(2 Iulie 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori