Clipă

Autor : Nicolae Ler
 
90 Vizualizari
Scormoneşti iarba cu palmele tale argintii,
Îi întorci bănuiala în vis -
Cu părul scormoneşti,
Ca o apă rece mângâind
Seva frunzelor în flăcări,
De parcă arde însăşi toamna -
Îţi aminteşti zăpada
Ridicând spre zei oasele aerului?

Fără - nceput,
Fără de sfârşit
Paşii iubitori ai trecutului,
Ascuţiţi curgând către vieţi,
Nodul culorilor în lacrima foarfecelor
Ce spintecă luna -

Scormoneşti cu palmele tale argintii
Ploile ce ne lovesc mirate că rezistăm,
Le amesteci în părul tău.

Orice rană confecţionată pentru umeri stinşi
Suportă forţata retragere a frumuseţii
Din calea zâmbetului strâmb
Prin care se împrăştie întunericul veşnic -
Suflet ce scormoneşti
Ca într-un exerciţiu de înviorare...
Posteaza comentariu
Sponsori