Crez de vis... la Rege

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
376 Vizualizari
De la bunica ascultam prin '70
Povești cu o Regină din alt timp,
Ce cobora-n calești cu har și nimb,
Pe-n drum de colb... La fel ca azi... poteci!

Și tatăl meu, copil desculț, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală...
Era Maria, o Regină, a țării stea.

Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverșunat la minți ce-au dat exil;
La venetici de suflet, de-un popor... Netotul.

Aveam acasă, în sertare-n cărți,
Monede de argint sau bani-hârtii,
Cu chip frumos, cum visul de copii...
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiași sorți!

Nu se știa de rău... Curați, pe-atunci
Prin '30, din ce-i trecutul veac,
Erau ferice și de-avut de-un prepeleac!!!
Trăiau în pace și onoare... Câștigate-n munci!

E-un paradox, căci ce trăiesc e-un vis
Și ce-i real refuz, căci e perversitate!
Mă pierd într-un neant nevrut, într-o etate...
E țara haosului furtului, de nedescris!

Nici de-am plecat pe alt tărâm în lume,
Nu am uitat povești de buni, de tați.
Trăiesc acum și eu prin exilați
Și-ncerc s-aștern trecut în noi volume.

Și cum în vis trăiești aievi, real,
La fel realul s-a-ntrupat în vis...
Felicitări am dus la regele promis,
De ziua-i nașterii, eu neștiut... La Tron Regal!

Păstrez în suflet, inimă, în simț,
Căldura palmei mari, a strânsului de mână;
O simt pe șiră, o am în braț, o am stăpână...
Trăiesc de-atunci înverșunat... Sunt tot un zimț!...

... Doresc onoarea-n calm, spre-a mă conduce.
O groaznică, nimicitoare silă, mă-ntreține
Să pot să fac din mine o mulțime!
Să pot linșa lingăii, hoții... Rege s-am și-o cruce!!!
01.09.2010
Posteaza comentariu
Sponsori