Culori

Autor : Adam
 
248 Vizualizari
După ce nu te-am mai văzut,
Mi-am zis că nu poţi fi prea departe...
Că lumea e mică, că poate te-ai ascuns, în joacă, într-una din culori,
Că te voi găsi, ca de fiecare dată, până în zori.

Prima dată, te-am căutat în verde,
În cel crud şi în cel ce abia se vede.
Pe iarbă am întrebat-o, într-o doară,
Mi-a spus că ai stat la ea doar o seară,
Că ai plecat apoi vrăjită de un albastru,
Căzut din cer, dintr-un vechi astru.

Am căutat cu frenezie
În tot albastrul pur sau cu nuanță firavă albastruie.
În cer şi apă, pe uscat,
În cel de dimineaţă sau cel mai închis, pe înserat.
M-am aruncat în mare, în ocean,
Te-am căutat până m-am lovit de nisipul negru din abis,
Abia atunci am fost convins
Că, tânără fiind, ai plecat, fireşte,
În galben sau roşu, fără să-mi dai de veste.
Am luat iar de la început drumul la picior,
Fără drept de întoarcere, fiindu-mi de tine dor.

Galben, galben, galben pai,
Spice, raze, păr bălai,
Lună, Soare, stele vii,
Frunze-n vânt, în pribegii...
Galben mult, dar galben gol,
Mi-ai fost mie doar ocol.

M-am aruncat în roşul viu,
Apoi în cel închis, catifelat, trandafiriu...
Am căutat în marea roşului, departe,
Zarea ochilor de smarald, zi şi noapte
Şi iaraşi te-am găsit,
Doar în visul meu dospit.

Am mai căutat în cele două culori mereu amestecate,
Alb şi negru, surori sau necunoscute, viaţă sau moarte.
Te-aş fi văzut, dar nu erai,
De data asta nici în vis nu mai apăreai.

Ce greu orând!
Am luat culorile la rând,
Te-am căutat şi nu te-am mai aflat...

Dar, dacă din joacă ai căzut între culori
Şi nu poţi să ieşi acum din ale lor strânsori?

30 aprilie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori