De-a fir... a păr

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
321 Vizualizari
Alunec, creștetul mi-e gară,
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine le-ar putea corupe
Când le strecori de-un gest... E cald afară!

Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
Miresme de-asemeni, fără șir,
Sunt cum mătasea din cocon cu galben fir;
Încântător de moale, cu puteri oculte.

Sunt tot multiple fine înțelesuri;
Pot fi și simț, protector, ornament.
Sunt și o lipsă, de-am picat... în faliment!...
Sunt venerat sau sursă de eresuri.

Încă nu ești și-ți sunt primordial
-O viață mă-ngrijești, te satisface-
Adesea singurul sunt cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!

Ca o-nrămare de tablou mă poartă;
Îți sunt portretului un rond de peisaj.
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!
01.07.2010
Posteaza comentariu
Sponsori