Desăvîrșirea luminii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
148 Vizualizari
Răsare –n embrionul lunii, treptat, fecundul răsăritului trandafiriu

Valsînd prin mlădioasa răsuflare, oglinda duiosului amor, reînviu -

Avida clipă, cea eternă ascunsă –n belșugul macilor, cu grai viu!

Apun în brațele gîndului, petalele dăruite, păstrate în adînc, știu...

Hai, privește lanul macilor, acolo regăsește-ți, lin, puterea de a trăi

Te rog, nu renunța la viața sublimă, ce-ți dăruie mugurele de-a grăi

Invită –ne ființa, la valsul răsăritului misterios, în adîncul văii...

Primește, desăvîrșirea cupolei macilor, în privirea avidă cu văpăi!

Știu, cînd răsare – apune ciclitatea vieții, un nou început se naște...

Atunci, cînd chiar privim armura lacrimilor, uităm ceea ce rănește!

Hai, te rog ține strîns, de sensul vieții, dăruind mugurele ce iubește.

Invită -ți preaplinul uman, să accepte cristalizarea luminii, ce crește!

(23 Octombrie 2018)

Hai, te rog, privește începutul macilor cum lăcrimează în recunoștința trandafirilor avizi de divina dăruire. Te rog să nu renunți la această viață!
Posteaza comentariu
Sponsori