Destine

Autor : Romelia
Romelia
292 Vizualizari
In valuri de ceata
Pe carari pietruite cu frunze de fag
Stau singura
Cu bratele deschise spre soare.
In nopti sumbre si adanci
Suna ca un dangat de clopot
Timpul.
Cu noi timpul petrece istoria
Si istoria suntem noi.
Alergam pe drumuri fara sens
Si ne cuprindem singuri
La mijlocul lor.
In neguri de noapte
Soapte se spin fara rost
Ecoul e adanc
Dar raspunde-n departari.
Ne spunem pe nume
Dar strigatul e un pseudonim
Si zgomot de pasi ne-nsoteste
Spre codrii adanci si reci
Si panze se astern pe chipuri
Si chipuri raman pe panze
In valuri de ceata
Ramanem oameni
Cu suflete inchise-n timp.

1990
Posteaza comentariu
Sponsori