Dezamăgire

Autor : R.M.
 
80 Vizualizari
A fost odat-un suflet bun;
Şi blând şi prea curat.
La tot ce-i rău părea imun...
Până când a crăpat.

Era un suflet alb lucind;
Pân-a-ntâlnit odată
Un suflet negru pâlpâind,
Târând cu el o piatră.

Şi suflet bun, dând ajutor,
Cu piatra a luptat.
A fost şi blând ş-impunător,
Dar piatra n-a cedat.

Şi suflet negru răzvrătit,
În negândirea clipei,
S-a-ntors cu un avânt cumplit,
Sfidând puterea pietrei.

Şi suflet negru a zburat,
Din nou in libertate!
Uitând de suflet alb, curat,
Uitând de tot si toate.

Dar suflet bun şi blând şi pur
Lovit acum de piatră,
Se frânse tot, jur împrejur,
Cenușă distilată.

Dar suflet negru, fericit,
Zburda alene-n zare.
Când albul-gri nemărginit
Voia doar alinare.
***

Zi după zi, an după an,
Sufletul bun creştea,
Înfloritor și cu elan,
Spărturile-și umplea.

Lucirea abia-i revenise,
Când vede deodată,
La orizont, cum se desprinde
Sufletul negru, iată!

Și suflet bun şi blând şi calm,
Şi suflet fără milă,
Şi suflet negru, suflet alb...
Şi nu mai e lumină.
Posteaza comentariu
Creatii ale aceluiasi autor
Sponsori