Dezamăgirea

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
95 Vizualizari
Dezamăgirea

privesc cum ard în juru-mi iluziile vechi,
din vremea-aceea-n care, puteam decât visa,
povești din alte vremuri, cu suflete perechi
și dorul, fără lanțuri, hoinar cutreiera

visam în vremea-aceea un chip ca o icoană,
pe care îl văzusem uimit, fulgerător
și-acea închipuire, o viață mi-a fost rană
dar a murit icoana, în pulbere de dor.

în jurul nostru vise, într-una mor, pe rând
și sufletul tânjește după alt suflet care
și-așteaptă el perechea, ce nu-i vine curând
și-apoi, se insinuează-ntr-o tainică visare.

nimic nu este astăzi, cum ne-am dorit de ieri,
atâtea vise strânse, cu vremea se golesc,
atunci, dezamgirea cu groaznica-i dogoare,
ne-aduce-n noi o teamă de tot ce nu-i lumesc!
Posteaza comentariu
Sponsori