Dezlănțuirea arcușului iubirii !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
47 Vizualizari
Înfășurat în mantia deșertăciunii, se-așteaptă anotimpu-n somn –

Obstacolul năuc, aleargă –n talgerele indiferenței cu un domn...

Stăpînul solitudini –arhitecturale, trasează oda sa cu-n semn

Azvîrle-un mănunchi înmugurit, în visul vid, umil și demn!

Pășesc în labirintul undelor, ecourile rememorărilor în gînd...

Pe umărul hilar al promisiunii, rămîn: închid visul și-l vînd –

Hienelor schimonosite –n arta perfidă a, șahului, jubilînd!

Gîlgîl, înghite haita mizerabilă, doar zborul visului blînd!


Pendulează hotarul împlinirii ființei, între zefirul dăruit –

Aprilului destăinuit, universului compasiunii, dragostei...

Îmbrăcată-n pelerina înmugurită, a irișilor tandrii, subit –

Îmbrățișează singurătatea, prin gravitația gîndului ursit!

Dezbracă-mă destine, de –nnsîngerarea sufletului năruit...

Pocalul cristalin, să –mpletească în adn-ul lent, hărăzit –

Broderii –n mătăsurile Umanității, în marș alert, îndîrjit.

Ardoarea sihastră, prin sensul vieții răzbate –avar, ivit...

Cînd plămădirea zorilor inundă, dezlănțuirea fragilității –

Arcușul simfoniei iertării, atinge portativul singurătății!

-Îndeamnă viață, rodul răsăritului la prezentul demnității...

Valsează –mi destinul, spre rodul credinței dreptății!

(29 Iunie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori