Din început

Autor : Nicolae Ler
 
107 Vizualizari
23 ianuarie 1994
Prin văi întunecate de întuneric ars -
La focul ce din bulgări de ziuă s-a născut -
Se scurge ploaia aspră ce-n suflet ne dă glas,
Cuvântul se prelinge în noi ca la-nceput

Şi printre pomii cruzi care veghează viaţa
La margini de cascade ce se despică-n vânt,
Lumina colţuroasă pe buze-şi duce gheaţa
Din stele să-nverzească în suflet, pe pământ

Noi aşteptăm tăcerea şi ne lovim de fruct
Ca orbii ce în ei se uită mai întâi -
Cascadele noi suntem şi digul ni s-a rupt
Căci ne-am suit din vreme ca să cădem apoi

Ne este fruntea arsă de gânduri răvăşite
Şi naşterea-i departe de sufletul promis
Mai aşteptăm tăcerea prin vremile pornite
Care spre noi se-ndreaptă, să ne trimită-n vis

Noi suntem flori de colţ cu suflet respirat
Şi suntem doar tăcerea pe care n-o vedem -
De mii de ani acelaşi e ochiul ce ni-i dat,
Frică ne e de noi dar teama n-o vedem

Curat nu ne mai este zâmbetul citadin
Cu mâinile murdare pe suflete ne-ntindem
Pe frunte fiecare din noi avem un spin
Să fim curaţi - aceasta cu toţii ne pretindem
Posteaza comentariu
Sponsori