Din pământ

Autor : Palici Ionica Tabita
Palici Ionica Tabita
74 Vizualizari
Ne ducem toți pe-a timpului aripă,
Pe drumul vieții-anevoios;
Ne ducem toți înspre risipă,
Ca praful ridicat, de vânt, de jos...

Ne ducem făr' să mai privim în urmă
Și fără să descoperim un viitor;
Greșelile, strâns, ne sugrumă,
Fiind marcați de-al idealizării dor.

Iar viața nu stă după noi,
Nu ne întinde mâini de ajutor...
Când griji ne inundă, șuvoi,
Rămâne numai gândul salvator.

Dar, tot ne scuturăm ca plopii-n vânt,
Când vin tornade de dezamăgire,
Ca trestia frântă picăm la pământ
Uitând că avem ancora-n iubire...

Și de-am căzut în al vieții-abis,
Sperăm, totuși, că ne vom ridica;
Dar, cine sa ne mai ridice
Când nu mai strigă inima?!

Și-acum, cu cea din urmă răsuflare
Adunăm Universu-ntreg in gând;
Și ne-ascultăm noi ultima strigare,
Și tot noi renaștem din pământ!
Posteaza comentariu
Sponsori