Dinastia încrederii

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
311 Vizualizari
Dragii mei părinți, cu nerăbdare v-aștept în prag
Cu alură și armură, rump a ramură de frag
Dincolo de noi și viață, vă îmbrățișez duios
Cu a dragostei timidă, îngenunchez pios.

Bunii mei părinți, să ne alinăm soarta și veninul
Din al boltei necuprinse, ninge întru patimi: unde -i chinul?
Cînd sortiți am fost pe calea, dezrădăcinării...vinei
Cui să acorzi, însingurarea unei chemări divine.

Să îmi închin agale soarta, într -o cucernică schimbare
Mă înclin cu glas domoale, pătimind cu întrebare:
Să vărs lacrimi pe altarul răftuit, de tăcerile apăsătoare
Voi amarnicelor iele, ați ursit în dinastii durere și întristare.

Dragi părinți, am mulțumirea binecuvîntărilor existențiale
Căci asmut cumpenele vieții, prin calea sfîntă...
Cu ferestrele deschise, ramuri de credință încîntă
Cumpătarea sufletească, din a voastră dăruire, cu virtuți principiale!

(6 Decembrie 2015)
Posteaza comentariu
Sponsori