Dinastia singurătății

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
216 Vizualizari
Ne naștem cu idealuri așternute-n glasul ursitoarelor veninoase
Dar, nu știm că-i minciună să visăm, pe tărîmuri mlăștinoase!
Cu glasuri răvășite, ura pe pămînt ne-a sădit clipe dureroase...
Să simțim gustul realității inventate, în culorile silențioase!

Ne desenăm în zori de zi, imperiul închinat dreptății
Dar pînă-n amurgul disperărilor, apare trena tristeții
Cu vestmîntul suferințelor amare, glasurile morții...
Anunță –n stolul supraviețuirii, clepsidra sorții!

Îmi închid viața-n pelerina dharmei, slujind binelui
Din adîncurile mării, deslușind chemarea îngerului...
Ce-și închină harul, dăruindu-se rugăciunii sufletului.
Sperînd ca răsăritul, s-aline umbrele rele ale trecutului!

Ne naștem fără amintiri, dar creștem tulpini sădite-n otravă
Rememorînd gustul polenului mortal, ardem într-o lavă...
Născînd în urma noastră, dinastia singurătății fortificate
Ne-aruncăm roiul săgeților, biruind răutățile cu dreptate!

(25 Septembrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori