Doamnă

Autor : Cadarg
Cadarg
320 Vizualizari
Doamnă

In amurgul serii vine- a mea iubire,
Cu ochii prin stele-mi caută privirea.
Primește sărutul grabnic, meritat
După care-n tihnă se-ntinde pe pat.

Ochi superbi căprui, se umplu de lacrămi,
Eu uimit intreb, pentru ce le varsă.
Răspunsul o clipa-ntarzie să vină,
Iar dupa o șoapta, ea usor suspină:

Daca-i ști iubite cat de mult te-ador,
Pentru fericirea-mi ce mi-o aduci mereu.
Cu vorbele tandre veșnic mă uimești,
Cu dragostea ta mereu mă vrăjești.

Eu încerc s-o mângâi peste fața-i fină
Dar după o clipă ia din nou suspină.
Înțelesu-i gândul ce-l avea pe suflet.
Eu din două vorbe îi spusei în șoaptă:

Iubita mea cu ochi căprui tu esti divina vieții mele
Și nu sunt muguri de speranță ca tu să
Te desparți de ele
Tu esti un vis, ești o-mplinire,

Pe care Dumnezeu mi-a dat-o
Să o trăiesc la nemurire cu cea pe care mi-a sortit-o.
Asta să ști deacum încolo, că lacrămile sunt o taină,
Și nu sunt picături de apă să nu le ințeleg eu,
doamnă!.
Posteaza comentariu
Sponsori