Drumul

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
137 Vizualizari
Drumul

am îndoit genunchiul de oțel
în fața celei ce-mi dăduse spada,
să-mi făurească un scut de cavaler,
o pavăză, mai albă ca zăpada!

să plec apoi în aventura vieții mele,
trăind frumos, clădind o lume nouă,
pe-un cal de foc să zbor până la stele,
să mă întorc, în zori, pe stropi de rouă!

am plecat cu tine-n drumul meu
sădind în fiecare noapte trandafiri,
iar de mi-a fost vreodată foarte greu,
am presărat în juru-mi, amintiri!

voi merge-așa, precum un cavaler,
plecându-mi eu genunchiu-n fața vieții,
pe-un cal de foc, în anii bătrâneții,
spre stelele cu raze de oțel!

nu vreau flamuri brodate-n fir de aur,
nici n-am prințese de scos din colivii,
n-am ucis vreodată vreun balaur,
că eu trăiesc doar încercând a fi!

sunt fericit cu tine pe pământ,
că ne-am născut să mergem împreună
din raza unei stele și-un palid ciob de lună,
privindu-ne mereu, spunându-ne ” eu sunt”!

și-mi voi pleca genunchiu-n fața ta,
mă voi pierde în dulcile-ți priviri
și-n drumul vieții, cu dragoste-ți voi da,
în fiecare noapte, trandafiri!
Posteaza comentariu
Sponsori