Dungi

Autor : Nicolae Ler
 
66 Vizualizari
Ce greu se doarme în flăcări cu apa gâlgâind din orbite
şi ce uşor cade soarele îmbătrânit sub matriţele timpului

da, şi mă minunez de o roşie, de legea relativităţii universale,
mirosindu-mi urechile din clepsidra şlefuită prin inel

au toate un loc unde să se nască
şi toate au plângerea lor ucisă de gama Semiramidală

un ciuf de piramidă căzut în dinte regal
ţintuieşte sub clopote timpul şi se face,
din ugerul pietros al misterului,
melancolic animal bicefal

de crezi în fantome vei ajunge tu singur născut
şi ce greu se doarme în flăcări
înghesuite de purici iraţionali, într-o renaştere de aripă,
de cioc, de rotaţie
au căzut toate zgomotele frânte în dimensiuni microscopice
pe când hologramele frunzelor se zbat în imaginaţie
ameninţând cu o toamnă a hologramelor
iar copacii nu fac decât să-şi toarne măduvă după sinusuri
şi să trăiască după ureche

şi în toate se calcă în umbre încinse
vârsta relativităţii nedescoperite
Posteaza comentariu
Sponsori