Efervescența luminii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
77 Vizualizari
Cînd răsăritul ne ninge –n priviri, cu versuri sîngerate în nudul morții

Aștept, precum pelerinul, haosul universului astral, să aline sorții...

Vraful fungilor, secătuiți de amorul urii, îngropat la pasul porții -

Cînd apusul meu, va glăsui prin venele goarnei: imnul dreptății!


Privește, orchestra autumnalei scrieri, cum pictează vidul infinității

Deznodămînt silențios, al absenței din mine înspre hotarul tristeții!

Mai spune ceva, îmi murmură clepsidra zefirului în mîna infinității

Privind în umbra tăcerilor, ființa se înalță în promisiunea demnității!

Citește –mă cu dorul tandru, al gustului dragostei, mustind în curaj

Nimicul din mine, absentează la clipa luminării erelor, prin pavaj!

Suspină prin decorul holocaustului, șeptarii fluturilor sărută un răvaș...

Simplu, creionat prin penelul creionului, devine albul hoinar, părtaș!

Hai, regină a fluturilor înviați, strecoară în pîntecul tainelor rânduite

Pergamentul, promisiunii orhideei arhitecturale, din lacrimi dăruite!

Simte –mă, bravule –mi brad, cum mor în mine visele, lin pierdute...

Cînd Cartea Vieții, răspunde în vidul deșertăciunii, cu armuri tăcute!

Rămîn, în așteptarea înfloririi aprilului, ca un muribund îngîn absențe

Dincolo de noi, răsăritul căii voinței, înmugurește –n fluturi, esențe!

Vino, regină a nopților apuse, sărută clepsidra răzvrătirii cu persistențe...

Cînd Cartea Vieții, va surîde bravilor brazi, în parfum cu efervescențe!

(2 Octombrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori