Embrionul Erei ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
107 Vizualizari
În adîncul despărțirilor autumnale, adorm embrionul viselor dăruite...

Răsuflu, spre orizontul neatins al privirilor, și-ating absențe infinite!

Răsar, în somnul vieții singurele tresăriri umane, în stolurile rănite...

Întreabă –mi te rog, lacrima cristalină, cum alină destinele arhivate!

Ne suntem răsărit, în holocaustul resemnărilor amar – privite

Prin oglinda umbrelor, sfărîmăm ultima filă, a dragostei vindecate!

Inspiră din adîncul muntelui Fuji, înnmugurirea vieții dur, trăite...

Întreabă – mi te rog, cum așteptarea erelor rescrie, căi singuratice!

În adîncul începutului, suspină tandru, embrionul armurii tăinuite...

Ținînd în brațe, unificarea crinilor nobili, înclin dăruirii: loialitate!

Însemn, pînă în adîncul imposibilului: pergamentul în demnitate!

Întreabă cînd Cartea Vieții, va răsări la fereastra orhideei, în cetate!

Chem, din adîncul pavilionului, stolul fluturilor amorezați de viață

Semnez în cristalinul luminii, prin dalba orhidee, dăruirea măreață!

Însemn în tine, bravule –mi brad, răvașul șeptarilor avizi ce cruță...

Răzbunarea, lăsînd sigiliul OMENIEI: mărturie vie ca existență!

Ne suntem răsăritul glorios, pas cu pas pictînd umbrele albastre...

Adîncim petalele zorilor, prin imnul curajos, al voinței măiastre!

Întreabă viață, cum pasul sufletesc devine calea luminii în astre

Cînd dincolo, de nemărginirea clepsidrei, se nasc erele noastre!

(25 Octombrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori