Era aleasă !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
57 Vizualizari
Tresar copacii –oameni, din freamătul pămîntului se zdruncină –

Cu rădăcinile trecutelor ferestre, în glastra orhideei fără vină...

Revine stolul păsărilor moarte, în podul palmei doar cetină -

Se leagănă –n ramificațiile fluturelui, sporind dorul în retină!

Se frîng ramurile clepsidrei, de-al surdului ecou în telefon...

O lacrimă absentă, hrănește seva amintirii sensului afon –

Surdina patimilor noastre, tiptil pătrunde-n stima unui con!

Întreabă scorul balanței, de răsuflarea galopantă din plafon!

Cînd luna -și scutură pelerina, de-al sorții –amare și hilar...

Cutreieră prin gaură de șarpe, doar glasul fotografic în zadar!

Înfiptă-n banca prieteniei, răzbună un orgoliu optic – rar...

Prin lumina demnității, se leagănă copacii -oameni prin far!

Vibrează, tulpinile vieții, dinăuntrul fragilității făgăduinței

Opac, se-adună-n vitralii, clipa luminilor luptei stăruinței!

Adulmecă, paradisul – iadul, solfegiul suav al suferinței!

Întreabă parametrii balanței, de imaginea surdă a credinței!

Valsează loja oamenilor –copaci, cînd răsăritul își revarsă...

Deșertăciunea minciunilor, pe nudul axei indiferenței, crasă.

Rămîn, sinapsele hexagonale, în umanul fluturilor erei aleasă!

Întreabă de clepsidra balanței, cu holograma sfinxului neștearsă!

(17 August 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori