Era zefirului

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
125 Vizualizari
În curgerea primăverilor avide, îndrăgostite de astrograma ariei –
Valsează undele firave, în rostogolul simțămîntelor omeniei!
Cu-n stol de fluturi, goarna risipește dîra adierii recunoștinței...
Pe-un pergament arhitectural, orhideea rescrie clipa credinței!

Încolțesc mugurii zorilor, din revărsarea dragostei abundă...
Belșugul misterelor, în prezentul înlănțuirii ce lin inundă –
Răsuflarea labirintică, în hexagonul minunii ce se perindă
Printre hotarele intangibilului și al zefirului ce colindă...

Sufletu –mi, tăinuit în copacul făgăduinței regenerării!
Prinsă de agrafa lunaticii vieții, aștept clipa îmbrățișării –
Cînd leneșa-mi săgeată, săruta-v-o aripa întrevederii...
Desăvîrșirea ființei zefirului, va aparține cristalizării!

Pășește-n universul sacru, al tăinuirii atingerii...
Pocalul liniei destinului, stă-n oglinda cu îngeri
Hai, invită-mă la fereastra răsăritului privirii
Cu-o sete avidă de –a iubii, elixirul alinării!

Rămîn, în grădina primăverilor omniprezente-n dans...
Să ascult tropotele în galopul enigmei cu suspans!
Așteaptă - mi, răvășirea miracolului dintr-un avans...
Rămîi, în axa infinitului, rostește-mi că am învins!

(12 Mai 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori