Eternitate sau... Început de sfârșit?

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
411 Vizualizari
Știi ce-nseamnă când timpul îți bate la poartă
fără aviz de primire că viața e moartă
și condus în neant la sfârșitul de ață
nu ai forță să ceri prelungire de viață?...
Niciodat’ pregătit să predai ce-ai ținut,
responsabil total irosirii de-avut?!
Te credeai pururi june, frumosul etern,
nu conta că auzise-și de rai sau infern,
doar treceai bucuria de-a fi o zi la alta
și gândeai că traseu e mereu, rară halta
cea cu rol de repaus și schimb de direcții;
învățai pe ai tăi, te vindeai ca profeții!
Ignorant, deveneai instruit, prof’ jucând,
avansai de nebun spre sfârșitu-ți la rând
tu, infantu-n debut dar cu plan nesfârșit
și cu școli ce-ai trecut, te-ai gândit reușit!?
Te-ai iubit cu volupt tu bărbat sau femeie,
ai vrut trupul să-ți rupi fără inimă, cheie,
te-ai produs în copil făr-aseamăn cu tine;
doar cu chip ce ți-l ști, dar el însuși de sine!
N-ai produs mai nimic, ți-ai dat munca pe ban...
Alții știu de-ai fost drept sau un simplu golan!
Ai muncit să mănânci, trup s-acoperi de vânt,
cu nimic a-ți servi la intrarea-n pământ,
căci acum vine timp să predai ce-ai primit;
o nimica de clip’ și doar chin nesfârșit,
un contract de-mprumut de a duce la cap
o bucată de trup pe un suflet purtat,
un destin neștiut într-o plajă imensă
cât un bob de nisip într-o mare universă!
Important te-ai crezut dar ești mic în neant
unde-ai rol să predai un înscris expirant
și refuzi ca să pleci cu ce-i moartea, la toartă...
Spui în van să-mplinești un destin sau o soartă!?!
Amărâtul ce ești n-ai ce face, te duce
prins mai slab ca oricând... la sfârșitul de cruce!
Și de-ai șansa de-erou să fi gravat pe-un cer-pânză,
te-oi întoarce-n planetă cu spirit... de-o frunză.
30.03.2010
Posteaza comentariu
Sponsori