Evantaiul orhideei ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
203 Vizualizari
Troienite -mi sunt gîndurile, cînd aștern pe fila vieții cupa răsuflărilor în timp
Vidul îmi străpunge, stors de amalgamul frunzelor o secundă -n anotimp
Totuși, strigă-mă tu bravule brad, cînd tăcerile doar plînse ne ascultă
Prinde -mi o agrafă în aprilul așteptat, cînd clepsidra se risipă, și plecată...


Îmbracă-mi, dumbravă a speranțelor glasul arhivat în zborul cireșilor...
Pelerina gîndurilor evocă, pastelul orhideelor dăruite în tăcerea irișilor
Simte-mi, timpule cum strîng ușor, în mine clipa incertă a vitraliilor
Stinsă mi-e văpaia, cînd suflarea gîndurilor dăruie iubire, privirilor!

În chilia rugăciunilor, se cutremură pămîntul cînd noi ningem cu petala frîntă
Troieniți, noi oameni dalbi, legănați de stol de fluturi, ne aprindem lampa scurtă
Doar decor fantasmagoric, simt cum zburdă licuricii printre filele ce se avîntă
Cînd cortina înrobirii se ridică, goarna demnității sună către simfonia tristă...

Învață –mă, cum să valsez în zborul unui flamingo caligrafiat în ierni
Sărbătoarea viselor, scutură cireșii de tristețea lin țesută prin troieni
Tu, privește-mă... bravule brad cînd absența îți șoptește să îndemni
Arcașii – fluturi, într-un ritm vivace spre altarul lacrimilor să cerni...

Învață-mi sufletul, viață să agonisească clipe de cristal în veacuri
Cu –ardoarea vehementă, pelerin hoinar să cuget la gîndul privirii...
Avidă, respir elixirul orhideei lăsînd pașii –mi să răsune iubirii
Oda demnității, să ne scrie-n Cartea Vieții evantaiul împlinirii!

Scurtă e Dumnezeule, viața, printre degetele noastre culegem clipa umbrei - ursită
Privește, cerule cum noi oameni - dalbi tăcem cu lacrimi cristaline într-un calendar, pitită...
Doarme lin, regina fluturilor... măiastră, scrie versul blînd pe un evantai în sanscrită.
Pășește, tu regină demnă spre altarul poeziei în scripturi dezvăluite ce persistă...



Dincolo, de vălul suferințelor, tu bravule brad privește -mi lacrima nemărginită a curajului
Cînd pășesc spre oglinda sufletească, singura armură înmugurită este oda dorului!
Nestăvilită este viața, cînd amarul visului își leagănă iluzia atingerii apogeului...
Sihastră, rămîn în grădina orhideelor, lîngă bravul brad să valsez brațele gîndului!

(18 - 19 Ianuarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori