Exist , în adîncul vieții ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
103 Vizualizari
Din pletele zorilor, ușor, împletesc buchete în cupola tăcerilor...
Lent, ating portativul lacrimilor iubirii, în căutarea iertărilor!
În căușul mîinilor, tu-mi atingi timid, cu-n ochi hexagonal...
Somnul, dorința de-a trăii pelerin, precum unda unui cristal!

La fiecare anotimp, pe umărul tăcerilor îmi dăruii, extazul
S-alin ramura păcii, cu tandrețe în unda dragostei – abisul...
Uitat în vraful clepsidrei, în adîncul ființei nasc: curajul!
De-a pășii dincolo de tabloul clipelor, de-a iubii zborul!

Cu-aripile-i vitrege, armura destinului crustează, sufletul!
Se cern gîndurile, precum stolul rîndunicilor în strigătul...
Ce-mi zdruncină, liniștea adîncită –n oda din răspunsul,
Unui apus răsărit, întrupat în unda cristalină, las vidul!

Las la fiecare clepsidră a rogvaivului, gîndul speranțelor...
S-alunge lacrima răvășită-n tumultul vieții, al plecărilor!
Cu demna-mi tăcere, împletesc un origami calendaristic...
Specific sărutului, învăț avidă arta dragostei, dar artistic!

Exist, în adîncul vieții precum țestoasa japonezului tăcut...
Îmi sfarăm în cioburi dragostea, alungînd umbrele acut!
Exist, în tine: pămînt al făgăduinței, în dăruiri strămut...
Adîncul fluturilor, de-mbrățișez sufletu-ți subtil, renăscut!

(12 Octombrie 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori