Fila răsuflărilor ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
141 Vizualizari
Dincolo de vasul orhideei, zac fluturii –mi avizi
S-adulmece, elixirul iubirii, în vidul cu omizi!
Pășesc, spre –un noiembrie clandestin, pe calea tristeții...
Dumbrava bravilor brazi, lent, rostește-n: Cartea Vieții!

Cînd din adîncul lacrimilor, îmi citești vulcanul înmugurit...
Rostogolești bulgărele de lumini, în sufletu-mi înflorit!
Oprește-ți, privirile la fila tăcerilor arhivate-n cireșul ivit...
Pe singurul drum, al hotarului labirintic, o clipă-i de iubit!

Ascult, și-n murmurul acut, răzbat vibrații-n fluturi...
Să strig, ecoul mă pătrunde –n absurd, în ancora durerii!
Privește-mă! Cum nasc, din rogvaiv-ul suferinții iubiri,
Precum un pelerin, călătoresc prin răsuflarea-ți: cu dăruiri!

Ating, portativul calendarului japonez, bradul își leagănă...
Clipa, cioplind dragostea-și pe-un vals, ce lin îngînă
O simfonie subtilă, în ritmul galopant al căii ce-alină
Asurzitorul anotimp, pătruns prin coconul de Lumină!

Îmi așez simfonia orhideelor, lîngă portativul fluturilor
Valsez, de mînă cu destinul, la pas în ritmul zorilor...
Las la fiecare, absență o lacrimă –n petala speranțelor!
Cufund în vasul dragostei de viață, omenia brazilor!

Mă-nrădăcinez, avidă –n tulpina-ți relativă...
Și-mi sorbi, fiecare undă prin răsuflarea timidă!
Prin mugurii-mi hărăziți, salcîmul japonez tresare
Așteaptă, omagiul cireșilor în file, cum doare!

Condumă-n universul, valsului fluturilor eterni...
Cheamă-mi lacrima Învierii, într-un april să cerni
Simfonii –n privirea-ți, senzitivă așteptată în ierni!
Privește-mi fluturii, se-adapă-n simțirea-ți ce-aduni!

(1 Noiembrie / 21 Decembrie 2017)
Posteaza comentariu
Sponsori