Floarea

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
131 Vizualizari
Floarea

o, magică făptură născută-n miez de toamnă,
ești ca un cântec grav, din lacrimi și suspine,
sclipire-n gând de înger ce nu vrea să adoarmă,
când frunze se desprind, cuprinse de rugine!

cum marea-și ține valul, adâncă legănare
sub vântul ce-o străbate cu aspra-i mângâiere,
așa-i făptura-ți blândă, născută spre durere,
cu priviri pătrunse de pomi ce dau în floare!

nu pot să spun ce simt, de te strâng în brațe,
trăirile din mine, sunt peste rațiune,
dar sufletu-mi plăpând, încearcă să se-agațe
de sufletul tău blând, crescut doar în suspine!

o, magică făptură născută-n miez de toamnă,
tot într-un miez de toamnă eu te-am întâlnit,
îmi păreai un înger ce nu putea să doarmă,
purtându-și cu tristețe, zborul liniștit!

și-acum tu ești la fel, aproape neschimbată,
ca o mică floare, în colțul din grădină,
dorind cu-nfrigurare iubire și lumină,
de nu primești iubire, ești tristă și speriată!
Posteaza comentariu
Sponsori