Floarea

Floarea
…
Ca în noapte-o stea pe bolta ei senină,
Mi-ai răsărit cuminte-n calea vieții,
Ca roua pe o floare în geana dimineții,
Așa ai răspuns tu strigătului meu,
Când păream pierdut de Dumnezeu,
Pierduta mea lumină!
…
Când mi-ai răsărit, dulce amintire,
Înăbușeam în mine strigătul durerii,
Ca floarea ce așteaptă raza primăverii,
Să-mi fii de-acum ce te-am visat odată,
Povestea vieții mele, minunată,
Pierduta mea iubire!
…
Eu nu-am uitat ochii tăi cei verzi
N-am uitat privirea-aceea blândă,
Ce nu putea dorința să-ți ascundă,
Cum puteam să uit privirea-ți de smarald,
în care-aș fi dorit o viață să mă scald,
Ca-n primăvară, floarea din livezi?
…
Când te-am strigat mi-ai auzit chemarea
Mi-ai răsărit sub tâmplele cărunte,
Ca un bujor pe cărări de munte
Ce își adună parfumul din lumină,
Ca primăvara, florii din grădină,
Mi-ai adus în viață alinarea!