Frumoasa mea

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
280 Vizualizari
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte.
Nu mai am glas, că n-am cuvinte,
Ce numai tu știi să rostești.

Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână să te iau...
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.

Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas, cu sunete cerești.

Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.

Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi dă-mi roua dimineții,
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.

Iubito, te aștept în poartă,
Tot numărând mii trecătoare
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.

Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima... să n-am nimic!...

... Să mă deschizi, să mă citești,
Zilnic să-mi rupi câte o foaie,
Să-mi tai din inima greoaie...
Să-ți pui la sânii-ți îngerești.

Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă oglinzii tale ramă,
Să știi că chip timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești.

Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund doar când mă strigi;
Din spini să-ți iei roze, ferigi...
Din carnea mea, vis să te-adape.

Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul,
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă!

Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă...
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire.

Să mor când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra să-ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea.

Să crezi în mine, draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor,
Pe cer topit de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
23.11.2010
Posteaza comentariu
Sponsori