Frustrare

Autor : George Adrian
George Adrian
320 Vizualizari
Cultivi frustrare în sufletul meu
și nu o aduni, o lași să crească,
iar eu mă usuc întrebând mereu:
îți voi mai fi unică fereastră?

fereastră deschisă spre lume ireală,
spre orizont bolnav, ispititor -
ce n-ar fi decât minciună goală,
fără mine-n rol de fals povestitor

ar fi deșert prea alb, tavan întunecat,
ar fi mâhnirea ce vine după vis,
ar fi dorința scursă din pieptul despicat
de lamele dezamăgirii, călite-n compromis

iar acum..

patul, care-ți simte dorul,
vrea să plângem ce iubeam,
mă ridic și simt covorul
cu degetele pân-la geam

mă ridic nebun de ură,
iau țigara și-i dau foc
și aud pășit de tură
în zgomotul oricărui toc

te văd și în fumul care,
se tot scurge spre afară,
clipești lumini nemuritoare,
ce mă atrag ca-ntaia oară
Posteaza comentariu
Sponsori