Gerul unei dorinte

Autor : Virlan Andreea Cristiana
Virlan Andreea Cristiana
337 Vizualizari
Gerul unei dorinte
Nu-mi place sa mananc un sfert de portocala,
si nu as vrea sa fiu in totalitate universala.

Nu mai pot sa observ oameni
si sa nu ma indragostesc de ei,
oamenii fiind acele paduri misterioase
cu buze in loc de condei.

Ochii mei faceau plaja
pe obrazul tau stang,
si mai spre pleoapa pe unde ochii plang,
pana cand m-ai privit inapoi
si m-am trezit din hipnoza
abea a doua zi,
joi.

Of! daca ai sti
cate valuri de ganduri
mi-au umezit de atunci plaja buzelor,
dar si cate lacrimi au murit electrizate
in capcana meduzelor.

Si daca ai stii ce mult am cautat
un motiv bun sa te uit in nisip,
dar de fiecare s-a intamplat ceva
si te-am simtit in fel si chip.

Ma intreb daca sufletele tuturor celulelor de pe pamant
ar putea fi mai multe decat sufletele tuturor stelelor care mai sunt,
Cam cate celule si stele mor pe zi
daca am sti;
poate am reusi sa rezolvam
dilema celor doua lumi:
lumea micro si macro.

Si iti spuneam pe-o stea
muribunda,
ca s-a aprins in mine o stea
iar privirea ta era ca un puf de ghiocel,
blanda.
Iar tu-mi spuneai intr-o celula de timp
muribunda,
cum se nascuse in tine o alta celula
plapanda,
si-ai fi vrut sa-ti mangai vapoarele-vise
sa nu se scufunda,
iar eu mi-am daruit steaua
demiurgului
in schimbul unei cai,
de-a ma uita tot timpul in ochii tai
chiar daca nu o sa ma oglindesc eu in ei.

Dar demiurgul
a tacut
din varf de munte
pana in poalele celui mai inalt sunet pe care pot sa-l ascult,
a inchis ochii,
a dat din cap in stanga si-n dreapta
si-a miscat din mana.
si dorinta
mi-a indeplinit:
te privesc tot timpul in ochii a tot ceea ce simt
dar oglindirea ta lipseste din miscarile umerilor mei.
Posteaza comentariu
Sponsori