Haremul toamnelor ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
81 Vizualizari
Aleargă –n galopul războiului, troianul cal nărăvaș, spre calea infinită

Pămîntul își zguduie rădăcinile morților Înviate, din cîntărirea risipită!

Rînjesc hienele înfometate, hăpăie și sfîșie din izvorul uman, ca ispită...

Pocalul revărsat al vieții, rămas în abandonul destinului, cernut prin sită!

Atinge cu pașii umbrelor, sculptate-n vitrali-ul labirintic: hoinara ursită...

Cînd desenează pentagrama, pe axa sensului vieții, amarnic izgonită!

Asudă –n cotropirea luminilor, haitele morții adînc sedate, cu -atîta pripă –

Să hăituiască destinele arhivate, prin agonia așteptării desăvîrșirii răvășită!

Pășesc pe –altarul făgăduinței, orgoliul pămîntesc în semnul lunii pătrare

Hai, daymio strunește hățurile ambiției, ascultă avid cucernica chemare!

Haremul toamnelor valsează, în pelerinajul macilor luptători cu ardoare...
Aleargă –n galopul cuceririi, bravul zefir în vuietul curajului prin apărare!

Pas cu pas, albastrul sîngerează pe-un piedestal războinic al jertfirii...
În mîna sa, gloata hienelor, deține sceptrul morții pe rugul amintirii!
Răsună-n cor, măiastra soprană a suferinței, prin oda goarnei izbăvirii!
Ocrotește, bravule brad seva pămîntului, și roadele speranței vindecării!

Aleargă-n galopul victoriei, demnitatea de-a trăii, prin foc și sabie...
Cu-armura omeniei, și –ncrîncenarea supraviețuirii, dorința reînvie –
Pe axioma dăruirii infinitului, suprema agonie rămîne în absență, vie...
Căci puntea macilor, nu uită, nicicînd aspra bătălie, îndurerată pe vecie!

(25 August 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori